Cealaltă casă (I)

Nu ma mai gandisem pana atunci ca urma sa dezvolt obsesii pe care le voi resimti mai puternic decat fusesera evenimentele insele.

Locuiam, din 1996, in partea de est a Bucurestiului, in Balta Alba, impreuna cu parintii, iar mai tarziu cu sora mea, intr-un bloc cu patru etaje, construit in anul 1964, intr-un apartament cu doua camere, semi-decomandat, cu o suprafata de 44 de metri patrati, la etajul al doilea, pe colt. Mai exact, dormitorul era pe colt, asa ca parintii au decis sa dublam peretii, sa-l izolam mai bine. Eram tare mandru de balcon, nu era de tip inclus si se putea vedea cu usurinta chiar si din statia de autobuz. In clasele mai mici le atrageam atentia colegilor care mergeau in aceeasi directie cu mine ca acolo locuiesc. Cu toate acestea, aveam prieteni mai impliniti financiar. Atat de impliniti incat, odata ajuns la ei acasa, ma pozam cu camerele lor.

Eram o familie de patru persoane ce imparteau o sufragerie, un dormitor, o bucatarie si o baie. Cum nu se putea ca fiecare dintre noi sa aiba camera/ patul lui, eu dormeam in sufragerie, impreuna cu mama si sora. Sora mea avea canapeaua proprie care se extindea ca un pat de o persoana. Eu imparteam cu mama o canapea. Cum relatia cu tata era destul de rece, el statea in dormitor, de unul singur, pe timpul zilei folosindu-ma de biroul si calculatorul pe care le aveam acolo. Relatia cu bunicii, parintii mamei, era una extraordinara. Practic, mergeam zilnic in vizita la ei, petreceam timpul impreuna iar bunica venea, ne tinea companie si ne gatea, mie si surorii, cand parintii erau la serviciu.

Cand am mai crescut, am inceput sa vad altfel lucrurile. Psihologii spun ca nu e bine ca parintii sa doarma cu copiii. Cand primeam ca tema la scoala un proiect colectiv, intotdeauna ma eschivam si nu luam in calcul apartamentul meu ca spatiu de lucru. Cand eram invitat de colegi la ei acasa ma apuca ciuda. Ca nu puteam face si eu asta. Eu nu aveam camera mea, patul meu, dulapul meu, intimitatea mea, iar cu fiecare zi ce trecea, imi spuneam si le reprosam parintilor ca eu nu am viata pe care mi-o doresc iar, mai tarziu, ca au facut o imprudenta sa aiba copii, fara sa le poata oferi ceea ce-si doresc.

Cum niciunul dintre parinti nu si-a impus vreodata autoritatea in familie, am preluat eu haturile. Asa se face ca, la 17 ani, in clasa a XI-a, cautam masini pe internet, hotaram cand si cu ce sa si le schimbe parintii, stabileam intalniri si vorbeam chiar in numele lor. Ce ma putea impiedica sa rezolv astfel si teribila problema cu locuinta? Raspunsul era ”banii”. Dar asta nu era o piedica: doar aveam trei banci la parter. Am inceput o cautare asidua, in vara anului 2012. M-am interesat de programul ”Prima Casa”, am notat pe hartie si am tras linie. Vanzarea locuintei de atunci si un imprumut de 30.000 de euro, pe o perioada de 16 ani, imi puteau aduce fericirea: un apartament cu 3 camere intr-un complex rezidential nou construit, cu o suprafata de 120 de metri patrati, doua grupuri sanitare, terasa de 16 metri, curte interioara cu spatii verzi. Urma sa am parte de intimitatea dupa care tanjisem. Insemna un efort financiar cu mult peste posibilitatile parintilor. Bunicii, parintii mamei, au raspuns ferm ca ne vor ajuta sa ne achitam datoria.

Ca la orice apartament nou, interiorul nu era amenajat, durand ceva timp pana cand ne-ar fi fost predat ”la cheie”. Asta nu ma impiedica sa merg zilnic acolo si sa-mi vad viitoarea camera. Imi aduceam, pe rand, prietenii. Cand nu puteau ei, mergeam cu tata. Cand nu era tata, veneam cu mama. Astfel ca eu eram la noua locuinta zilnic si imi spuneam in minte ”Abia astept sa vada colegii ce apartament voi avea!”, ”Voi avea cel mai frumos apartament!”.

15 august era data de receptie. Numaram zilele, apoi orele.

Related Post

Tags: , , ,

Related Posts

Eduard Andrei
by

Blogger, student, fost angajat, antreprenor, voluntar, visator, increzator.

Previous Post Next Post

Comments

  1. Reply

    Am aflat aceasta pagina, dupa ce am cautat despre Cealaltă casă (I)
    – Eduard Andrei pe Google. Se pare ca informatia dvs e
    foarte valoroasa, mai ales ca am mai gasit aici si despre ora, ora exacta, lucruri interesante si folositoare.
    Mult succes in continuare!

    1. Eduard Andrei
      • Eduard Andrei
      • October 4, 2015
      Reply

      Multumesc frumos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares

Despre mine

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Salutare! Mă numesc Eduard. Află mai multe despre mine și despre noul concept în secțiunea ”Despre mine”.
Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!