Monolog…

Tu nu mai vii, ai fost o amagire?

Si plang cu fruntea rezemata de pervaz,

Plang iar de dorul tau, mare iubire,

Ma frige lacrima ce-mi luneca pe-obraz.

 

Mi-am incercat talentul… Cred ca toti am suferit sau suferim din dragoste. Cumplita boala. Ai prefera sa ti se taie un picior, cu siguranta te-ar durea mai putin. Apreciem ce avem cand de fapt…nu mai avem. Eu am dus o lupta, o lupta cu mine insumi, o lupta cu toti cei care m-au inconjurat, atat cat au facut-o. Cred ca am pierdut-o pe cea cu persoana pe care o iubesc. Da, cu tine! Altfel nu stiu cum sa te mai contactez…

Mai tii minte pozele de pe Kiseleff? Adu-ti aminte de ziua in care m-ai asteptat la metrou, la Titan, apoi am mers in parculetul Titanii. Ai luat o Cola si mi-ai spus cat de mult iti place un BMW model foarte vechi. Mai stii cand dormeam pe canapeaua extensibila? Sau cand deveneam irascibil ca e prea cald? Mai tii tu minte, oare, serile de dupa Cerc? Asteptam in ploaie autobuzul 385. Ajungeam acasa si trebuia mereu sa scoatem apa din calorifere. Mai tii minte cornuletele si sucul de portocale din ziua in care am venit la tine acasa, dimineata la ora 7? Covrigii Luca pe care ii mancam in drum spre casa, noptile racoroase, cheese-cake-ul de la Chicken Stuff. Stiu ca iti place cel mai mult! Winston mentolat cu biluta….desi nu exista mentolat fara biluta. Mai stii cand ne-am mutat? Cate drumuri cu masinuta am facut… Ah, mi-ai cumparat Oreo in acea seara! Si burete de baie! ”Uite BMW cum am avut eu! Numai ca al meu era break…” , ”Ce zici? Imi iau Mini sau Peugeot? Uite una identica!!! Dar e alta culoare si alt model!”. Mai stii seara cu Sorin si Simona? Obisnuiam sa stam la arhitectura si sa mancam melci cu nuca sau ce gaseam proaspat. Mai tii minte la Mogosoaia? Ti-am adormit cu capul pe piept si eram tare fericit. Stiai ca intalnisesi un copil, care ti-a adus si bucurii, si dificultati. La fel de bine stii si cat am crescut langa tine si datorita tie! Am invatat de la tine cele mai fine subtilitati… Cu tine am incercat sa vad viata asa cum ar trebui vazuta. Tu mi-ai deschis ochii cand o luam razna cu hrana bio. M-ai invatat sa ma bucur de viata in simplitatea ei. Atatea zile in care cumparam paine si tigari cu monede de 10 bani. Mai stii cum ne bucuram de pachetele trimise de mami tau? Mereu cu biscuitii mei preferati, carne din plin pentru tine.

Sa stii ca imi e tare dor de…cealalta familie, de cea cu tine! Imi e dor de aleea noastra, de domnul Liviu, de usa veche si putreda de lemn, de liftul care nu functioneaza mereu.. Imi e tare dor de bordura pe care cocotam masina, asta daca nu furam locul cuiva. Diminetile care pentru noi erau diferite: la mine la ora 10, la tine la 14-15. Dar mereu iti pregateam cafeaua si o pastram fierbinte pana te trezeai. Mai stii cand te-am trezit cu scene din BD? ”Ce beeene!” , ”Vorbim mai tarziu!”.

Am luat cu mine pachetul de servetele cu care stergeai bordul masinii. Stiam ca o indragesti! Cu toate ca sunt un sofer horror si nici la benzinarie la Timpuri Noi nu ma descurcam sa ajung. Mai stii cand am mers la interviu in Ferentari? Apoi mi-ai facut, in sfarsit, o poza frumoasa langa masina! Ce frumoasa a fost seara in care am mancat la Gyros, cu masina lasata in mijlocul soselei… 🙁

Mantra noastra: ”noapte buna, pa, noapte buna, pa pa , te iubesc, pa, noapte buna, pa…”

Bixtonimul, Ventolinul…rutina mea. Hristos rastignit din nou. Nopti in parculet sau la KFC. Mereu te contraziceam cu ceva, desi habar nu aveam nici eu despre ce e vorba. Djarum cu vanilie. Ortho! Preafericitul! Revista presei! Nici nu stiu cu ce am inceput si cu ce am sa inchei. Sunt constient ca nu e deloc intuitiv ce povestesc eu aici. Dar povestesc un an si jumatate in care am fost fericit. Nu, nu ti-am aratat mereu pentru ca ma furau gandurile negre. Mereu ma linisteau mesajele tale nocturne. Plang scriind acest monolog…

Nu pot s-o uit pe Mitzi. Nu o mangaiam mereu, dar stii ca o iubesc. Am plans enorm cand am pierdut-o asta-toamna. Stiu ca si tu o iubesti, desi face pipi pe patura cam des. As vrea s-o mangai din nou. Hemingway, Dostoievski, Cartarescu, Camus… Mai stii proiectiile pe Casa Poporului? Inghesuiala? Berile si tigarile de pe terasa lui Alex…

Nu am stiut mereu cum sa reactionez in situatii in fata carora am fost pus pentru prima data in viata mea. Nu stiu daca a fost noroc….sau ghinion, ca s-au intamplat toate cele…cu tine. Constanta, Brasov, chiuveta, viza, cazino, agora… Imi lipseste deja si cel mai bun prieten al nostru. Daca vei citi si tu aceasta postare, voiam sa iti spun ca am interpretat gresit gestul tau. Si te rog sa ma ierti! N-am toate tiglele pe acoperis, dar stii ca nu am orgolii sau intentii rele.

RPM, sa stii ca te iubesc! Nu stiu de ce nu mai crezi tu asta… Iarta-ma pentru imaturitate! A venit la pachet cu bucuriile pe care cred ca ti le-am adus! Hai in AFI, locul nostru! Nu te-am tradat nicodata! Nu ma scoate din inima ta si revino! Ti-am promis ca vom fi fericiti, so it will be! Te astept…da-mi un semn…un bip, un mesaj, orice! Hai pana la non-stop sa-i luam mancare lui Mitzi, hai sa iti prepar cafeaua! Alegi tu filmul seara! Stii ca a meritat tot ce ai investit in mine! Te astept, dragostea mea mare….te astept! Promite-mi ca nu ma vei scoate din inima ta si ca ne mai dam o sansa amandurora! Spune-mi ca te vei intoarce la noi! Te iubesc si te voi iubi mereu!

PS: pentru ca iubesti poezia, am incercat si eu un catren mai sus. T IIIIIII !

Related Post

Tags: ,

Related Posts

Eduard Andrei
by

Blogger, student, fost angajat, antreprenor, voluntar, visator, increzator.

Previous Post Next Post

Comments

  1. Reply

    Interesant, e bine de retinut.

  2. Util, e bine de stiut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares

Despre mine

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Salutare! Mă numesc Eduard. Află mai multe despre mine și despre noul concept în secțiunea ”Despre mine”.
Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!