Ce am învățat în 2017

Este perioada aceea din an în care fac un bilanț. Nu că nu l-ar face alții pentru mine sau ceva, dar sunt ambițios.

2017 a fost mai ceva ca o cardiogramă. Up and downs. Și totuși, aș lua-o cronologic.

A fost un an în care am iubit din nou, cu toată inima, lucru la care probabil mă pricep cel mai bine. Și toată siguranța asta că oamenii chiar nu pleacă mi-a demonstrat fix contrariul. Am dat cu bâta-n baltă și am pierdut din nou un om frumos.

Am avut parte de cea mai frumoasă petrecere surpriză de ziua mea, pe 1 aprilie. Le mulțumesc prietenilor cu care am fost binecuvântat, Cristianei Radu pentru că a cântat de ziua mea piesele mele preferate, și îi mulțumesc lui Alin, capul acestei surprize.

A fost un an în care am reluat relațiile de prietenie pe care le pusesem în stand-by. Mă bucur nespus de mult că mi-am recăpătat prietenii și prieteniile adevărate. Ieșirile au devenit terapie și probabil m-am distrat anul acesta mai mult decât în orice an.

Am acceptat provocări în ceea ce privește studiile mele. Nu, nu am reușit să intru la programul de master în limba engleză (la care îmi doream, inițial), pentru că au fost surprinzător de mulți candidați anul acesta. Aveam de ales între alte programe de master sau să aștept până anul viitor. Am ales același program, dar în limba franceză. Și da, chiar este o provocare să înveți de la 0 termeni de specialitate într-o altă limbă pe care nu ai vorbit-o foarte des. Colegi din țări francofone și profesori cu har. O experiență cu adevărat unică.

Am cunoscut oameni noi, oameni frumoși, talentați. Oameni cu care chiar dacă nu petrecusem prea mult timp, au sărit, m-au ajutat și mi-au oferit cel mai frumos dar cu putință: timpul lor. Mulțumesc Christina Andrei pentru tot suportul moral atunci când corabiile-mi erau înecate.

Totodată am trăit și drama existențială a pierderii unui prieten. Lucru cu mult mai dureros decât pierderea unui partener de viață. Probabil timpul rezolvă și vindecă totul.

Am făcut progrese foarte mari la pian, în aceeași manieră: fără profesor. Cu toate acestea, Quentin Val s-a oferit să mă învețe de la 0 tot ce înseamnă pianul și aștept cu nerăbdare să începem orele.

Îmi doresc ca în 2018 să prețuiesc mai mult prietenii. Contrar crezului că un partener este totul, prietenii chiar vor fi lângă tine no matter what.

Ce-mi doresc mie vă doresc și vouă. Și probabil cea mai mare nevoie a omului este să fie iubit.

Cu dragoste,

Eduard

Related Post

Tags: , , , , , ,

Related Posts

Eduard Andrei
by

Blogger, student, fost angajat, antreprenor, voluntar, visator, increzator.

Previous Post Next Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares

Despre mine

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Salutare! Mă numesc Eduard. Află mai multe despre mine și despre noul concept în secțiunea ”Despre mine”.
Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!