Cum să îți deportezi copilul la o universitate din străinătate

universitate

Cam orice familie cu un statut financiar peste medie își trimite copilul să studieze în afara țării. Știți voi, în occident umblă câinii cu covrigii-n coadă. Totul e plin de fainoșag, dar nu asta e relevant.
Imaginați-vă două mame care stau la șuetă:

Vai, dragă, dar de ce l-ai trimis pe fi-tu la Aarhus?
Păi ce vrei, dragă, să dea la SNSPA? La filosofie? La ASE??? Vrei să fie șomer?!

Nu că nu s-ar întoarce altfel decât șomer. Ce-i drept, va fi un șomer mult mai arogant, cu o diplomă ștampilată de o universitate de prestigiu, numai bun de stors pe la vreo multinațională din Pipera.

Înțeleg Cambridge, Oxford, Harvard, Yale, dar în rest..e dorința pură a unui tânăr de a lua o pauză de la familie, de la monotonie, de a-și face noi prieteni, de a se distra și în alte cluburi decât cele din nordul capitalei. Știu câțiva tineri plecați la Harvard care fac performanță, da. Cinste lor!

Că nu avem materiale ori specializări. Specializări poate nu avem atât de multe, ne lipsesc astrologia și încă câteva facultăți în afara ălora mintale. Dar materiale? Eu la ASE, FABIZ – engleză, pe lângă faptul că am colegi care au venit din Nigeria sau sunt doar cu burse Erasmus, da, au ales România. Avem mijloacele tehnologice necesare, resurse, publicații importante și o bibliotecă impresionantă.

E foarte ușor să-ți deportezi plodul pe la o universitate din UK, Danemarca sau Olanda – că astea se poartă, iar SUA este prea scumpă. E mai greu să-l faci să învețe, fie aici, fie dincolo. Criticăm profesorii tineri, deși ăsta e cursul firesc al vieții. Pleacă unii, vin alții. Nu-i poți ține pe tușă până la 40 de ani când oricum nu vor avea experiență pentru că n-au profesat din tinerețe.

Nu discreditez studiul în afara țării, ci doar intenția ușor facilă de a asigura copilului un trai mai bun, chipurile. Până la urmă despre asta e vorba: despre statutul social și posibilitățile financiare. Credeți-mă că se face școală și în România. Încercați!

Related Post

Tags: , , , , , , ,

Related Posts

Eduard Andrei
by

Blogger, student, fost angajat, antreprenor, voluntar, visator, increzator.

Previous Post Next Post

Comments

    • Miruna
    • October 12, 2017
    Reply

    Bună, voiam să îți spun că m-am plimbat pe blogul tău și, în general, îmi plac abordările tale și modul tău de a gândi. La acest articol, însă, țin să te contrazic.
    În primul rând, tu ai dat ca exemplu studenți din Nigeria care au venit în România. Normal că unui student nigerian sistemul educațional românesc i se va părea la fel de bun cum unui student român i se par cel britanic sau american.
    Doi la mână, ne lipsesc multe specializări, mai ales pe partea de științe umaniste, care în afară sunt foarte populare și căutate. Ca să dau un exemplu, că tot te raportezi la experiențe personale, eu am vrut să fac un master pe geografie culturală, să înțeleg cum funcționează oamenii și cultura în raport cu spațiul. Ghici ce, la noi în țară nici vorbă de așa ceva.
    De asemenea, mi se pare ușor pueril să zici că un student întors din străinătate este ”numai bun de stors la o multinațională din Pipera”. Oricât ar critica unii multinaționalele, țin să îți spun că sunt joburi stabile acolo, salarii mai mult decât decente chiar și pentru cei fără experiență (am cunoștințe care după 3 luni, fără experiență anterioară în domeniu, iau 3400 RON în mână + bonuri), plus alte beneficii, precum asigurare medicală privată (îți faci analize de vreo 800 RON să zicem și plătești doar 150). Și crede-mă că nu te ”storc” oamenii de muncă acolo, muncești 8h cu 1h pauză de masă, program normal :).
    Nu știu cum a fost la tine la facultate, dar la UniBuc au lipsit de multe ori ”resursele necesare” pe care zici că le avem. Calculatoarele erau praf ca și specificații tehnice, videoproiectoarele funcționau doar în 50% din cazuri, de la bibliotecă lipseau multe cărți pe care profesorii ni le recomandau. Ca să nu mai zic că iarna de multe ori făceam frigul în amfiteatre și aplicațiile practice erau una pe an cel mult, în condițiile în care facultățile din străinătate pe aceeași specializare organizau minim 2-3 pe an. Deci, înainte de a generaliza că avem resursele, mai întreabă oameni și de la alte facultăți.
    Și ceva ce ai uitat să menționezi este că oricât de mult ar învăța un copil aici, ceea ce îl va propulsa cu adevărat în carieră este gradul lui de implicare în activități extra – voluntariate, internshipuri, conferințe științifice. Poți să ai note uriașe, dacă nu ai făcut nimic pe lângă și nu ești dispus să ieși din zona ta de confort, degeaba. Facultatea singură nu îți garantează un job bun.
    Ah, și verișoara mea studiază în Olanda. Crede-mă că nu s-a dus acolo pentru a demonstra că are nu știu ce statut social, ci pentru că voia să urmeze Communication science și aici i se părea că subiectul este tratat la un nivel slab. Și mai cunosc oameni care aveau posibilități financiare extrem de modeste, dar au ales să învețe susținut și au obținut burse ca să își plătească studiile – ei unde se încadrează?
    Keep on writing and try to generalize a bit less, you have little information about people’s backgrounds and motivations. Try to discover other perspectives as well, vezi cum e și reversul medaliei ca să prezinți situația cât mai realist.
    Semnat: șefă de promoție/olimpică internațională medaliată cu argint în 2012

    1. Eduard Andrei
      • Eduard Andrei
      • October 14, 2017
      Reply

      Bună, Miruna! Întru totul de acord cu tine. Cât despre multinaționale, este doar punctul meu de vedere, al unui om care nu ar putea lucra pentru afacerea altuia ci doar pentru a lui. Dar aici sunt oameni și oameni, într-adevăr. Eu am avut noroc cu nivelul la care este dotată FABIZ – ASE.
      În general, avem tendința de a generaliza cum că tot ce este vestic, american, scump, este mult mai bun decât ce e în România. Dar și România are un avânt destul de mare. 🙂

      Felicitări pentru reușite și îți doresc mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares

Despre mine

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Salutare! Mă numesc Eduard. Află mai multe despre mine și despre noul concept în secțiunea ”Despre mine”.
Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!