Poze vs. fotografii – Despre ”artistii” de pe Facebook

Odata cu dezvoltarea retelelor de socializare a aparut si febra pozelor. Aproape peste noapte, oricine dispune de o camera incorporata intr-un smartphone poate deveni artist. Poze cu tine insuti, poze cu peisaje, poze cu obiecte, pisici, fructe de mare si cladiri celebre – toate sunt piese din portofoliul oricarui mic artist de pe Facebook sau Instagram.

Dupa cum ”a tasta” nu e tot una cu ”a scrie”, nici ”a poza” nu e acelasi lucru cu ”a fotografia”. Totusi, confuziile apar mereu. Si asta se intampla pentru ca, oricat de mici si nesemnificative ne-ar fi vietile, toti ne dorim, intr-o forma sau alta, sa le conferim o farama de noblete, un sens – chiar daca acest sens nu e mai inalt decat statura unei euglene. Asa a aparut poza – fenomen artistic minor, produs al democratizarii tehnologice. Pe scurt, orice Ghita ajunge sa se creada Henri Cartier-Bresson sau Robert Mapplethorpe.

Pe de alta parte, ce este fotografia? Exista definitii cu carul, formulate de artisti mai mari sau mai mici. Probabil ca toate sunt, cumva, valabile. Una care mi-a atras atentia ii apartine cunoscutului critic de film, Alex. Leo Serban, si vorbeste despre fotografia de peisaj: ”Sa lasi lucrurile sa taca, fara a bruia sintaxa care le-a asezat in acelasi cadru”. Adica sa nu intervii, in mod artificial, in lumea care ti se arata, ci sa-ti exersezi privirea si rabdarea pentru a astepta momentul oportun in care peisajul se compune aproape de la sine intr-un cadru. Spre deosebire de poza, in care bucatica de realitate e fortata sa se potriveasca cu obiectivul, fotografia nu bruscheaza lumea. Asadar, avem urmatoarele conflicte: artificialitate versus naturalete, chinuiala vs. spontaneitate, profunzime cautata vs. gratuitate.

Exista, desigur, si fotografi care considera ca un cadru trebuie sa fie proiectia mintii lor si ca realitatea, odata decupata de obicetiv, nu mai poate fi numita realitate. Cu alte cuvinte, trebuie sa asumi faptul ca ai desprins un fragment de lume si ca acel decupaj este rezultatul exclusiv al propriei tale minti si priviri. Aici, spre deosebire de cazul artistilor ”rabdatori”, care asteapta sa li se reveleze cadrul perfect, fotografia este constructie mentala. Ea cere cultura artistica si sensibilitate de un fel special. Or, tocmai asta ii lipseste pozei: este teapana, jucata, lipsita de sensibilitate sau, invers, sentimentala, banala sau fals-complexa.

Atunci cand mintea ta, sensibilitatea ta si modul de a privi lumea si-au primit educatia de la WOWBiz sau Capatos, ceea ce poti produce sunt niste fas-uri in imagini, niste firimituri uscate cu care nu s-ar putea hrani artistic nici o pitulice emancipata.

 

Foto: Truman Capote (1947), Henri Cartier-Bresson/ Magnum Photos

Tags: , , ,

Related Posts

Eduard Andrei
by

Blogger, student, fost angajat, antreprenor, voluntar, visator, increzator.

Previous Post Next Post

Comments

    • Marius
    • September 28, 2015
    Reply

    Daca “poza” aleasa pt ilustratie este fotografie atunci prefer sa raman cu pozele mele, care sunt mai fotografii decat asta.. Fotografia este arta si este supusa, ca orice act artistic, subiectivismului.. Tot aud des sintagma “toti fac poze, doar unii fac fotografii” astfel ca am cam inceput sa ma satur de toti cei ce propovaduiesc, dintr-un motiv neinteles de mine, ideea asta stupida.. Orice “pozar” poate prinde un cadru exceptional asa cum orice fotograf poate face poze stupide..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares

Despre mine

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Salutare! Mă numesc Eduard. Află mai multe despre mine și despre noul concept în secțiunea ”Despre mine”.
Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!