Despre prietenie și prietenii mei…

Aceasta postare este cat se poate de spontana si sincera. Adevarul e ca ma podidesc lacrimile privind in trecut, revazand fotografii cu copiii, adolescentii, apoi tinerii cu care am crescut. Nu ma invidiati pentru niste fiare sau niste plastice cu ecran color. Dar asta da, cred ca e un motiv destul de bun, pentru care si eu as fi gelos – sa ai parte de prieteni adevarati.

De cand ma stiu am fost un baiat prietenos. Nu cred ca m-am certat cu cineva si nu m-am impacat in cateva momente. Am avut noroc sa intalnesc si sa stiu sa-mi aleg prietenii, pentru ca, ei bine, da, ti-i alegi in functie de n factori: interese comune, pasiuni, preferinte pentru un anumit gen de muzica, etc..

Probabil voi vorbi in chineza pentru unii, dar voi face o retrospectiva a “tineretii” mele, caci acum ma simt al naibii de batran. 🙂 In primul rand, va iubesc pe toti! Chiar daca nu am gasit fotografii cu toti cei la care tin. Am invatat mult de la voi, iar ceea ce nu stiam niciunul, am deslusit impreuna. Da, ne-am trait copilaria cat se poate de frumos. Cativa dintre voi mi-ati deschis ochii ca nu mai sunt un copil si trebuie sa ma maturizez nitel mai serios. Chiar ca este un “challenge” sa am prieteni atat de diferiti. Ma regasesc in fiecare dintre voi, pesemne ca oi fi vreo personalitate complexa, who knows? 😀

Stiu si ca am prostul obicei sa traiesc din amintiri. Dar pentru ce traim, la urma urmei? Sa muncim pe branci pentru o casa, o masina, sa lasam mostenire niste caramizi copiilor nostri de care nici nu avem timp…? Eu, cel putin, aleg amintirile. Chit ca voi claca pe alocuri si voi pierde oportunitati de a fi head-office-director-super-man intr-o corporatie.

In poze sunt doar cativa dintre cei mai buni prieteni ai mei. Da, cei mai buni.

Ada, cu care ma vad aproape zilnic la facultate si facem poze, “ca fetele”, care functioneaza pe post de GPS in masina, care alege filme proaste si ma primeste la orice ora din zi si din noapte la ea acasa. Bineinteles, nu scap deloc usor. Ma tine treaz pana dimineata la alte filme alese de ea. Chit ca sunt jumatate pe jos si balind. Ada, sau Barbie meu pe care il iubesc foarte mult si SLAVA CERULUI ca s-a dovedit a fi ceva bun din experienta cu ASE-ul (despre care voi face un post separat, serios, si cat se poate de critic).

Irina, care studiaza criminalistica la Universitatea Essex din Colchester. Ne cunoastem de 14 ani iar amintirile noastre ar umple 10 caiete format A1. Mai mult decat inteligenta, super descurcareata, ambitioasa si cu tupeu, dar tupeu subtil. 🙂 Spirit justitionar si afectuos, totodata.

Alex (EM) – Iarta-ma, te rog! I DO miss you!!!

Elena si gasca mea din liceu (Raluca, Roxana, Tatiana, Ruxy, Yolla), cu care am varsat fiecare cafea, in cei 4 ani, de la parter pana la etajul 2. La 7:30 dimineata. Fetele cu care barfeam, imitam profi, si mereu ne dadeam de gol. Fetele cu care faceam teme de 10 si ni le impartaseam pe grupul “Copii frumosi si inteligenti”.

Corina, Corynutza, Cora, prietena mea dependenta de cafea care se prinde dintr-un singur cuvant ca e ceva in neregula cu mine si se teleporteaza sa vorbim.

Anne, Anne-Bananne, colega mea de banca si de suferinta din generala si din liceu. Ma cunoaste ca propria sa palma. Nu-i nevoie sa vorbim prea mult ca sa ne intelegem. Ea chiar e o piatra de temelie din viata mea, si nu, nu am suficiente cuvinte de multumire pentru ea! Chiar stie ce inseamna o prietenie. 🙂

Laura, Lauribelle, prietena mea si a mamei, care va fi in cateva zile mamica! Stii ca te iubesc mult de tot si abia astept sa iesim cu rolele in format complet. Eventual de la releu in jos. 😀

Cristi, care ma terorizeaza cu mesaje (pe care le vad, sa stii :)) ), si care este un elev emerit la Facultatea de Drept. As spune tocilar, dar stiu cate nazbatii si cat ne-am distrat in timpul liber, deci pica. 😛

Camy, care imi sare in ajutor oricand o apelez. Razvan Toma, care ma binedispune numai cand ii vad moaca prin salon.

Pentru multi, sunt cateva nume si poze. Pentru mine sunt cele mai importante persoane din viata mea (alaturi de familie), pe care nu vreau sa le pierd niciodata (rpm)! Nu sunteti doar prietenii mei. Sunteti a doua mea familie. Va asigur, la randul meu, ca va voi iubi neconditionat si va voi pastra mereu in inima mea. Va voi ajuta neconditionat. Si va voi ierta neconditionat. Acum eu va rog, nu plecati din viata mea. Voi ma faceti fericiti. Va iubesc! 🙂

 

Related Post

Tags: , ,

Related Posts

Eduard Andrei
by

Blogger, student, fost angajat, antreprenor, voluntar, visator, increzator.

Previous Post Next Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares

Despre mine

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!

Salutare! Mă numesc Eduard. Află mai multe despre mine și despre noul concept în secțiunea ”Despre mine”.
Bine ai venit pe BLOGOARTOSFERĂ!